Foto: Arhiva lui Korso Kolbuszowskie
„Pentru mine, un tânăr preot, a fost o experiență minunată”
(Interviu cu Pr. Jan Pępek, fost capelan al „Solidarității” din Przemyśl)
Jacek Borzęcki: - Cum s-a întâmplat ca un tânăr vicar din parohia Przemyśl din Kmiecie să devină capelanul organizației clandestine „Solidaritatea”?
Pr. Jan Pępek: - Totul a început în 1986. Pe atunci eram un tânăr preot, la doar patru ani de la înființarea preoției. În august 1982 am fost hirotonit preot și am plecat într-o parohie din Kormanice, lângă Przemyśl. Doi ani mai târziu am devenit vicar în parohia Przemyśl din Kmiecie, unde preotul paroh era pr. Adam Michalski. Iar faptul că în 1986 am devenit capelan al organizației clandestine „Solidaritatea” din acest oraș patriotic, capitala pe atunci extinsei eparhii de Przemyśl, i s-a datorat profesorului meu de la Seminarul Superior - pr. Stanisław Zarych, pe atunci preot paroh în parohia Sfânta Treime din Przemyśl. El a fost cel care m-a propus și m-a recomandat ordinariului eparhiei de Przemyśl. Îmi amintesc următoarele cuvinte adresate mie de episcopul Ignacy Tokarczuk: „Așadar, părinte, vă rog să acționați. Și dacă este necesar, voi contribui chiar și cu un ban.” Pentru mine, un tânăr preot, a fost o experiență minunată.
JB. – După cum știm, parohia Sfânta Treime din Przemyśl, datorită bunătății preotului paroh Zarych și sprijinului episcopului Tokarczuk, a devenit un loc de îngrijire pentru activiștii internați ai mișcării „Solidaritatea” și familiile acestora în timpul legii marțiale și în anii următori. A fost, de asemenea, un loc de întâlnire pentru activiștii mișcării clandestine „Solidaritatea”. După cum știm, în 1986 s-au mutat în parohia Maicii Domnului Regina Poloniei, adică în Kmiecie, sub îngrijirea spirituală a unui preot. Vă amintiți numele lor de familie?
Părintele Jan Pępek: -Desigur că îmi amintesc, cel puțin pe cele mai importante, pentru că au fost cele mai energice și dedicate. Era acum 86, sau 37 de ani, când am început activitatea pastorală „Solidaritate”, așa că nu-mi amintesc toate detaliile. Să fiu sincer, nu am notat nimic atunci, din motive de siguranță oricum. Ne-am întâlnit cu activiști precum Janek Musiał, Stanisław Żółkiewicz, Zygmunt Majgier, Marek Kamiński, Adam Piecuch, Marek Kuchciński, Janek Jarosz, Artur Wilgucki. Mai târziu, li s-a alăturat Janek Draus. Din punct de vedere medical, am fost ajutați de un medic otorinolaringolog, Grażyna Szybiak, și de mama ei, asistentă medicală. Au venit și multe alte persoane. Am avut astfel de întâlniri în Kmiecie și acolo am luat decizii cu privire la chestiuni specifice și am planificat activități.
JB – Ați putea menționa câteva exemple aici?
Pr. Jan Pępek: -Am organizat Sfinte Liturghii pentru Patrie în ziua de 13 a fiecărei luni, precum și la aniversările patriotice. Episcopul Tokarczuk ne-a obligat să facem acest lucru. Le-am celebrat nu în modesta noastră biserică de lemn, construită în 1979 fără permisiunea autorităților comuniste, ci într-o biserică mare a Părinților Salesieni. Pr. Zbigniew, un salesian, ne-a ajutat în acest sens.
Au existat, de asemenea, chestiuni precum organizarea de marșuri și demonstrații și plata unor amenzi mari pentru sloganuri anti-regim. Cu toate acestea, au existat o mulțime de astfel de sloganuri și sancțiuni. Nu aveam niciun control asupra acestui aspect. Așa că am luat decizia ca oricine era amendat pentru strigarea unor sloganuri care nu fuseseră convenite cu conducerea mișcării clandestine „Solidaritatea” să nu primească rambursarea costurilor sancțiunii. Și astfel am obținut controlul asupra conținutului sloganurilor și, în același timp, numărul sancțiunilor a scăzut.
JB – Cred că din cauza activității pastorale a „Solidarității” din Kmiecie au început prelegerile așa-numitei „universități populare” pentru locuitorii din regiunea Podkarpacie?
Părintele Jan Pępek: - Această activitate a început atât în Przemyśl, cât și în Stalowa Wola. Majoritatea activităților mele au fost legate de funcționarea acestei „universități a poporului zburător”. A fost o inițiativă a lui Jan Musiał, Jan Draus și Tadeusz Ulma, care a fost susținută foarte mult și de episcopul Tokarczuk. Ei înșiși au ținut prelegeri și au invitat diverși vorbitori din toată Polonia. Aceste prelegeri au avut loc în parohia noastră din Kmiecie, dar și în alte parohii din dieceza de Przemyśl. Așadar, jurnaliști și profesori care se opuneau regimului au venit la noi pentru a ține prelegeri, iar sarcina mea a fost să-i primesc, să-i hrănesc și să le ofer cazare. Și în acea perioadă am avut contacte cu mulți oameni cunoscuți în toată țara.
JB – Ați putea da câteva exemple?
Părintele Jan Pępek: - Îmi amintesc, de exemplu, de sosirea președintelui de atunci al Asociației Jurnaliștilor Polonezi, Stefan Bratkowski. Când îl luam de la gara PKP, ofițerii serviciilor secrete ne urmăreau în două mașini. După recepția de la parohie, l-am dus la o întâlnire convenită cu episcopul Tokarczuk la Palatul Episcopal. Conversația lor a durat foarte mult timp. După ce ne-am întors la parohie, l-am dus pe domnul Bratkowski într-o cameră pregătită pentru el. Acolo era o fereastră mare și prin ea se puteau vedea polițiștii mișcându-se prin clădire. Domnul Bratkowski mi-a cerut o altă cameră. - Ar putea arunca ceva în camera mea prin fereastra aceea mare. Mi-e teamă că m-ar putea ucide aici - a spus el.
Întâlnirea lui Stefan Bratkowski cu comunitatea din Przemyśl a avut loc în Biserica Părinților Salesieni. Foarte mulți oameni au venit acolo. El a vorbit foarte critic despre atitudinea lui Wojciech Jaruzelski, chiar dacă - așa cum a recunoscut - a încercat să-l susțină în perioada de dinaintea introducerii legii marțiale. Toată lumea a fost impresionată de discursul domnului Bratkowski, de cunoștințele sale și de informațiile pe care le-a transmis. Și eu am beneficiat mult de conversația cu el. Nu am acordat atenție faptului că mi-a spus direct: „Părinte, sunt necredincios, dar citesc Sfânta Scriptură și, în general, vin din Łódź”. Au fost și alți câțiva vorbitori care mi-au spus același lucru, că erau necredincioși. Totuși, am încercat să fiu deschis, nu să judec, ci să respect pe toată lumea pentru patriotismul lor și pentru curajul de a se opune răului.
Cea mai mare impresie mi-a făcut însă prelegerile unui alt vorbitor – Paweł Czartoryski, un distins istoric al științei, cercetător, editor al operelor lui Nicolaus Copernic, profesor la Institutul de Istoria Științei al Academiei Poloneze de Științe și lector la numeroase universități. Prima sa prelegere a fost foarte frecventată, a doua puțin mai puțin, iar a treia foarte puțin. Și îmi amintesc că după această a treia prelegere, când eu și profesorul Czartoryski ne-am așezat la cină în rectorat, mi-a spus: „Părinte, lucrurile nu vor merge bine în Polonia dacă oamenii nu vor să învețe”.
JB – Un succes spectaculos al slujirii pastorale Solidaritatea din Kmiecie a fost călătoria câtorva sute de catolici din Przemyśl la o întâlnire cu Papa Ioan Paul al II-lea la Tarnów, organizată pe 9 iunie 1987. Cum ați reușit să faceți asta?
Părintele Jan Pępek: - A fost un eveniment foarte important și reușit, deși, după cum s-a dovedit mai târziu, am mers puțin prea departe cu el. Și a început cu câteva luni mai devreme. Așa că, Stanisław Żółkiewicz a venit la mine și mi-a spus: „Părinte, în iunie s-ar putea să existe probleme cu transportul către Tarnów. Așa că cumpărăm întregul tren de la Przemyśl la Tarnów pentru ziua vizitei Sfântului Părinte!” Nu aveam niciun ban, dar ei au aranjat totul, au pregătit bilete speciale și le-au distribuit parohiilor. Și pe 9 iunie, la gara PKP din Przemyśl, un tren special a fost pus la dispoziția slujirii noastre pastorale. Singurul de acest fel din întreaga, pe atunci extinsă, eparhie de Przemyśl. La Sfânta Liturghie solemnă de la noi din Kmiecie, un grup de tineri enoriași a susținut un concert patriotic, după care am pornit în procesiune prin întregul Przemyśl, cântând și purtând un steag, spre gară. Bineînțeles, erau ofițeri ai serviciilor secrete și polițiști care ne supravegheau pe laterale. A fost cea mai mare adunare de oameni pe care am văzut-o în toată șederea mea în această parohie.
Biletele au fost verificate la urcarea în tren de o echipă de oameni cu brățări din cadrul ministerului nostru pastoral. Ulterior, oamenii au intrat fără bilet dacă cunoșteau pe cineva din activitățile lor din parohii sau din „Solidaritate”. Mulți astfel de oameni s-au urcat și în Jarosław și Rzeszów. De fapt, trenul era atât de aglomerat încât era imposibil să mai înghesui pe cineva. Dar cumva am ajuns noaptea la periferia orașului Tarnów, unde am fost lăsați să coborâm și de unde a trebuit să mergem câțiva kilometri mai departe. Întâlnirea cu Papa Ioan Paul al II-lea a fost o experiență minunată, de neuitat pentru noi toți și, deși foarte obosiți, ne-am întors fericiți la Przemyśl.
JB – Organizarea acestui pelerinaj a fost un succes incontestabil. Cum putem înțelege faptul că, la scurt timp după aceea, preotul a fost demis din funcția de capelan al „Solidarității” și transferat la Rzeszów?
Pr. Jan Pępek: - Mulți preoți parohi nu au primit cu prea mare satisfacție faptul că eu, un tânăr preot cu o poziție destul de joasă în ierarhie, am fost cel care a decis – pentru că eu trebuia să decid – câte locuri în tren puteau fi alocate fiecărei parohii. Și, bineînțeles, era pur și simplu imposibil să-i iau pe toți cei care doreau. Poate că aceste stări de spirit au contribuit la faptul că, câteva săptămâni mai târziu, Curia Episcopală a decis să mă transfere de la parohia Przemyśl din Kmiecie la biserica de garnizoană a Maicii Domnului, Regina Poloniei, din Rzeszów.
JB – Cum ați fost primit acolo, preote?
Părintele Jan Pępek: - Preotul paroh din Rzeszów, cu grad de maior, nu m-a primit prea bine. Mi-a spus direct: „Nu ați venit aici să mă informați, părinte? Pentru că știu despre activitățile dumneavoastră printre activiștii din Przemyśl ai mișcării clandestine antiguvernamentale Solidaritatea.”
Și nu m-a lăsat să locuiesc cu doi vicari tineri, proaspăt hirotoniți. Mi-a spus: „Nu, vei locui cu mine. Nu vei avea o intrare separată. Vom intra împreună aici, ca să știu cu cine te întâlnești și să pot vedea cine intră și iese din casa ta.”
Am fost literalmente uluit, pentru că nu știam ce se întâmplă. În Curia Diecezană din Przemyśl, mi s-a spus că transferul meu era legat de faptul că urma să conduc îngrijirea pastorală a oamenilor muncii în Biserica Preasfintei Inimi a lui Isus (actuala catedrală din Rzeszów) din Rzeszów. Vicarul, părintele Eugeniusz Dryniak, a făcut o treabă excelentă acolo. Și a fost transferat la locul meu în parohia Przemyśl din Kmiecie. Între timp, în loc să-i ia locul, am fost în cele din urmă transferat la biserica garnizoanei. M-am adresat episcopului auxiliar Stefan Moskwa în legătură cu asta. Episcopul mi-a spus: „Ei bine, Jasiu, trebuie să fie vreun preot senior în biserica garnizoanei, iar tu ești deja preot de 5 ani.”
JB – Dar cum rămâne cu grija pastorală propusă pentru oamenii muncitori din parohia Preasfânta Inimă a lui Isus din Rzeszów?
Pr. Jan Pępek: - Așa că m-am dus la preotul paroh, distinsul constructor al acestei biserici, acum catedrală, și i-am spus că îmi va fi greu să fac naveta aici de la biserica garnizoanei și să ofer îngrijire pastorală oamenilor muncitori, într-o situație în care mi se atribuiau 27 de ore de catehism în școli. Și el a spus: „Nu este nevoie de așa ceva. Rzeszów nu este Przemyśl. Nu s-a întâmplat nimic aici, nu se întâmplă nimic și nu se va întâmpla nimic.” Atunci am înțeles pe deplin de ce am fost transferat la Rzeszów.
JB – Se pare că activiștii mișcării clandestine „Solidaritatea” din cadrul pastoralei din Kmiecie i-au trimis o scrisoare episcopului Tokarczuk, rugându-l să-l părăsească pe preotul din Przemyśl. A existat vreun răspuns?
Părintele Jan Pępek: -Știam despre asta. Când eram în Curia Diecezană Przemyśl, cancelarul m-a ajuns din urmă și mi-a spus: „Crezi că ceea ce ți-au scris aici episcopului va ajunge la el? Ei bine, nu, pentru că noi suntem cei care decidem în astfel de chestiuni.”
Așadar, nu a existat niciun sprijin pentru deschiderea mea față de activiștii clandestini ai Solidarității. Poate că în Curie se temeau că mă voi implica în activități politice în Biserica Preasfintei Inimi a Domnului Isus din Rzeszów? Dar nu am făcut nimic de genul acesta. Am fost deschis doar patriotismului și nevoilor oamenilor Solidarității. Am avut curajul și dorința de a mă întâlni cu ei. Am înțeles că în Rzeszów nu voi mai avea nimic de-a face cu îngrijirea pastorală a lucrătorilor.
JB – La o întâlnire recentă la Societatea Culturală Przemyśl, prof. Jan Draus a comentat, printre altele, activitățile ambițioase ale comunității culturale independente adunate în jurul lui Marek Kuchciński la începutul anilor '80 și '90. Și aici a pus în contrast Rzeszów și restul regiunii Podkarpacie cu Przemyśl, ca oraș cu caracter, cu o comunitate foarte activă atașată libertății și independenței. Ați avut și dumneavoastră un astfel de sentiment când conduceați munca pastorală a „Solidarității”?
Părintele Jan Pępek: - Sunt întru totul de acord cu profesorul Jan Draus că Przemyśl avea un fel de spirit de libertate. Se întâmpla acolo ceva încât nici măcar un locuitor obișnuit din Przemyśl nu se temea de Serviciul de Securitate, își spunea deschis părerea, era curajos. Prezența episcopului Ignacy Tokarczuk în Przemyśl și sprijinul său financiar pentru activiștii condamnați la amenzi au jucat cu siguranță un rol imens în acest sens. Curajul și statornicia extraordinare ale episcopului păreau să pătrundă în inimile și sufletele locuitorilor din Przemyśl. În Rzeszów nu exista un astfel de spirit atotcuprinzător, deși existau și oameni implicați în activități de libertate și patriotice.
JB – Cât de des și cu ce sentimente vizitați acest oraș unic de pe râul San, pe ale cărui pagini patriotice de istorie este scris și numele dumneavoastră?
Părintele Jan Pępek: - În fiecare an, de îndată ce îmi permit îndatoririle, vizitez Przemyśl, catedrala și întotdeauna Kalwaria Pacławska. Încheind aceste amintiri ale mele, aș dori să includ în memoria mea recunoscătoare două persoane legate de acest oraș.
Îi datorez episcopului Ignacy Tokarczuk, ridicat ulterior la demnitatea de arhiepiscop, faptul că am fost hirotonit preot. Când, în decembrie 1981, în al șaselea an la Seminarul Superior, m-am îmbolnăvit de meningită virală și encefalită, eram deja pregătit pentru moarte. Din cauza șederii mele lungi în spital, hirotonirea mea a fost suspendată. După ce am depășit cu succes boala și am părăsit spitalul, numai datorită mijlocirii episcopului Tokarczuk mi s-a permis să recuperez și să primesc hirotonirea preoțească în august 1982, la 3 luni după hirotonirea colegilor mei.
A doua persoană de care îmi amintesc cu recunoștință aici este fostul meu profesor de la seminar, părintele Stanisław Zarych. El a fost cel care m-a recomandat, când eram tânăr preot, să slujesc ca gardian spiritual al activiștilor clandestini ai „Solidarității” în cadrul slujirii pastorale din Kmiecie. Iar această perioadă de doi ani de contact spiritual strâns cu acești oameni minunați, cu inimi bune și suflete curajoase, a fost extrem de importantă pentru mine personal. Și astăzi îmi amintesc de ei cu recunoștință pentru cooperarea noastră. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
(Interviu realizat și scris de Jacek Borzęcki)
PS
În 1992, părintele Jan Pępek a devenit vicar în parohia „Toți Sfinții” din Kolbuszowa. În 1995, a fost numit de către ordinariul nou-înființatei (în martie 1992) eparhii de Rzeszów, episcopul Kazimierz Górny, „rector al Rectoratului Fratelui Albert din Kolbuszowa”, ceea ce a însemnat că i s-a încredințat sarcina de a construi o nouă biserică pentru nou-înființata parohie Kolbuszowa. În septembrie 1995, a fost sfințită o nouă capelă, iar în noiembrie 2000, a avut loc sfințirea bisericii nou construite pentru parohia Sfântul Frate Albert din Kolbuszowa. Constructorul bisericii și preotul paroh al acestei parohii, părintele Jan Pępek, a fost decorat pentru munca sa, printre altele, cu demnitatea de canonic și crucea de aur pentru merit. De asemenea, este decanul protopopiatului Kolbuszowa-Vest. Pe 21 august 2022, eroul acestui interviu a sărbătorit solemn cea de-a 40-a aniversare a preoției sale.
—————————————————————————————————————
Finanțat de Institutul Național al Libertății - Centrul pentru Dezvoltarea Societății Civile Comitetul pentru Beneficii Publice
Programul Guvernamental pentru Dezvoltarea Organizațiilor Civice PROO 1a
„Dezvoltarea instituțională și misionară a Societății Culturale Przemyśl”
