{"id":2107,"date":"2022-11-06T09:49:00","date_gmt":"2022-11-06T09:49:00","guid":{"rendered":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/?p=2107"},"modified":"2022-11-15T18:26:59","modified_gmt":"2022-11-15T18:26:59","slug":"wspomnienia-margaret-steel-hunter","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/ro\/wspomnienia-margaret-steel-hunter\/","title":{"rendered":"Margaret Steel Hunter"},"content":{"rendered":"

<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1988, am fost invitat s\u0103 iau parte la o expozi\u021bie organizat\u0103 de Solidaritatea, care urma s\u0103 aib\u0103 loc sub arcadele camerelor subterane ale impun\u0103toarei biserici franciscane.<\/p>\n\n\n\n

 Era \u00eenc\u0103 \u00een timpul R\u0103zboiului Rece, iar Biserica Catolic\u0103 \u0219i sindicatele din Polonia erau unite \u00eentr-o opozi\u021bie pa\u0219nic\u0103 \u00eempotriva guvernului \u0219i a autorit\u0103\u021bilor. Se pare c\u0103 evenimentele artistice au fost un fel de vehicul pentru ca ei s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

 La \u00eenceput a fost o lupt\u0103 frustrant\u0103 pentru a ob\u021bine o viz\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am contactat British Council pentru ajutor \u0219i am primit o viz\u0103. Partenerul meu german Joachim \u0219i cu mine am pornit din Berlin \u00eentr-o ma\u0219in\u0103 de lux, \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu bagaje \u0219i tablouri. Am ajuns p\u00e2n\u0103 la grani\u021ba germano-polonez\u0103, unde am \u00eent\u00e2lnit un alt obstacol sub forma unui gardian t\u00e2n\u0103r \u0219i agitat. A \u00eendreptat arma spre tablourile din spatele ma\u0219inii, cer\u00e2nd \u00een mod clar s\u0103 \u0219tie despre ce este vorba. Am \u00eencercat s\u0103 traduc \u00een englez\u0103 \u0219i apoi \u00een german\u0103, dar am primit doar un \"Nu!\" furios. Joachim m-a sf\u0103tuit \u00een grab\u0103 s\u0103 ar\u0103t invita\u021bia mea oficial\u0103. T\u00e2n\u0103rul gardian surprins a p\u0103rut serios, a dat \u00eencet din cap \u0219i mi-a \u00eentins o bucat\u0103 de h\u00e2rtie: \"Autograf!\" - a cerut el.<\/p>\n\n\n\n

Am c\u0103l\u0103torit prin frumoasa zon\u0103 rural\u0103 polonez\u0103 de dinainte de intrarea \u00een UE, cu o priveli\u0219te de neuitat de ferme mici \u0219i pitore\u0219ti, dar cu drumuri accidentate. La un moment dat, de-a lungul unui drum cu dou\u0103 benzi separate de o f\u00e2\u0219ie de iarb\u0103, am \u00eent\u00e2lnit o femeie \u00een v\u00e2rst\u0103 care conducea o vac\u0103 pe iarb\u0103 pe o fr\u00e2nghie groas\u0103. Ar\u0103ta ca o scen\u0103 din alte vremuri. \u00cen \u00eentunericul serii, puteam fi surprin\u0219i dup\u0103 col\u021b de un cal \u0219i de o c\u0103ru\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 lumini care se deplasa cu vitez\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen cele din urm\u0103, am ajuns \u00een Przemy\u015bl. Am fost nevoi\u021bi s\u0103 apel\u0103m la ajutorul unui taximetrist care ne-a dus la adresa unde urma s\u0103 ne caz\u0103m. Era o vil\u0103 mare, veche, cufundat\u0103 \u00een \u00eentuneric total. Nu era nimeni acolo, a\u0219a c\u0103 l-am rugat pe taximetrist s\u0103 ne duc\u0103 la hotel. Era \u00eentuneric, mohor\u00e2t \u0219i niciun semn de via\u021b\u0103 acolo, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd la poart\u0103 a ap\u0103rut o femeie care, nu[1]\u00eendr\u0103znea\u021b\u0103, ne-a informat c\u0103 nu mai sunt locuri disponibile. Dup\u0103 o c\u0103l\u0103torie lung\u0103, eram obosi\u021bi \u0219i frustra\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Ne-am \u00eentors pe aleea vechii vile \u0219i am adormit \u00een ma\u0219in\u0103. Am fost trezi\u021bi de un grup zgomotos de b\u0103rba\u021bi care au s\u0103rit din dub\u0103. Ne-au condus \u00eentr-o buc\u0103t\u0103rie mare[1]n care unul dintre ei b\u0103tea cu un pistol pe o mas\u0103, remarc\u00e2nd c\u0103 \"aceasta va trebui s\u0103 fie o solu\u021bie\". \u00cen acest moment am vrut s\u0103 m\u0103 urc \u00een ma\u0219in\u0103 \u0219i s\u0103 m\u0103 \u00eentorc direct la Berlin. Cum arma s-a dovedit a fi doar o juc\u0103rie cu aspect conving\u0103tor, am r\u0103mas.<\/p>\n\n\n\n

Vila a apar\u021binut principalului organizator al evenimentului - Marek Kuchcinski. A doua zi, am putut vedea o gr\u0103din\u0103 mare, plin\u0103 de vegeta\u021bie, cu sculpturi vechi din piatr\u0103 care se \u00eentrez\u0103reau deasupra ierbii lungi. F\u0103ceam parte dintr-un grup care provenea din medii diferite, dar care era legat \u00eentr-un fel sau altul de mi\u0219carea de opozi\u021bie. Dormeam pe saltele pe jos, \u00een pod. Am fost probabil singurul artist de acolo. Ora\u0219ul Przemy\u015bl din Polonia socialist\u0103 se afla la c\u00e2\u021biva kilometri de grani\u021ba cu Ucraina. Avea o istorie lung\u0103 \u0219i bogat\u0103, dar c\u00e2nd am ajuns acolo, \u00een 1988, o mare parte din ora\u0219 era deja degradat \u0219i cenu\u0219iu, cu pu\u021bin\u0103 via\u021b\u0103 \u00een aer liber.<\/p>\n\n\n\n

Am fost impresionat de aranjamentul operelor de art\u0103 din subsolul bisericii, de\u0219i ini\u021bial am fost surprins de lipsa materialelor de ag\u0103\u021bat. Cu toate acestea, firul de cupru a fost \u00eendep\u0103rtat cu grij\u0103 din cablul de plastic, iar cele c\u00e2teva unelte au fost trecute din m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen grupul din mansard\u0103 a existat o atmosfer\u0103 de camaraderie, dar Joachim, partenerul meu, a fost dezam\u0103git de faptul c\u0103 nu s-a putut bea bere, pentru c\u0103 \u00een aceast\u0103 \u021bar\u0103 se produce bere bun\u0103. Unul dintre membrii grupului a lucrat la Universitatea din Var\u0219ovia, Dr. Ryszard \u017b\u00f3\u0142taniecki. \u00centr-o sear\u0103 ne-a propus s\u0103 mergem cu el la un restaurant unde credea c\u0103 ar putea fi bere. Bun\u0103 idee, a\u0219a c\u0103 l-am l\u0103sat la pia\u021b\u0103 \u0219i am a\u0219teptat \u00een ma\u0219in\u0103 o vreme. Am a\u0219teptat \u0219i nu s-a mai \u00eentors! \u00cen cele din urm\u0103 am \u00eentrebat de el \u00een restaurant, unde ne-au spus c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 acolo! S-a dovedit c\u0103 fusese ridicat de poli\u021bie \u0219i re\u021binut pentru a fi interogat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu grupul. S-a \u00eentors destul de zdruncinat. \u0218ocat de experien\u021ba lui Richard, am realizat pentru prima dat\u0103 \u00een via\u021ba mea c\u00e2t de vulnerabil \u0219i de neajutorat puteai fi \u00eentr-o \u021bar\u0103 din blocul estic; un pa\u0219aport britanic nu \u00ee\u021bi oferea nicio protec\u021bie dac\u0103 te aflai \u00een m\u00e2inile securit\u0103\u021bii poloneze.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-o zi am fost invitat s\u0103 vizitez locul unde se tip\u0103rea ziarul clandestin Solidaritatea. Totu\u0219i, c\u00e2nd \u00een spatele nostru a fost v\u0103zut\u0103 o ma\u0219in\u0103 cu mai mul\u021bi b\u0103rba\u021bi mari, am renun\u021bat la tur.<\/p>\n\n\n\n

Un vorbitor de limba englez\u0103 ne-a ar\u0103tat Przemy\u015bl, care ne-a explicat istoria bogat\u0103 \u0219i variat\u0103 a ora\u0219ului. Acest lucru a fost deosebit de interesant pentru mine, ca sco\u021bian, deoarece mul\u021bi dintre polonezii care au venit \u00een Sco\u021bia pentru a lupta \u00een cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial au r\u0103mas acolo. Acolo exist\u0103 \u00eenc\u0103 o comunitate polonez\u0103 considerabil\u0103. Fiind vorba de o expozi\u021bie de grup mare, nu am acordat prea mult\u0103 importan\u021b\u0103 faptului c\u0103 trebuia s\u0103 ajung mai devreme la vernisaj, dar am ajuns la biseric\u0103 la timp. Interpretul a\u0219tepta la u\u0219\u0103, agitat. \"Arhiereul a\u0219teapt\u0103\", a spus el, tr\u0103g\u00e2ndu-m\u0103 pe culoarul lung p\u00e2n\u0103 \u00een fa\u021ba bisericii. Cl\u0103direa din interior era cople\u0219itor de ornamentat\u0103, frumos acoperit\u0103 cu fresce complicate, foi\u021b\u0103 de aur, o grandoare uimitoare \u00een compara\u021bie cu cl\u0103dirile gri \u0219i str\u0103zile pr\u0103bu\u0219ite din jurul bisericii. Am fost uimit s\u0103 v\u0103d c\u0103 biserica era plin\u0103, fiecare banc\u0103 \u0219i fiecare scaun erau ocupate. A fost, evident, un eveniment foarte important pentru locuitorii ora\u0219ului. Preotul st\u0103tea \u00een fa\u021b\u0103 cu un microfon, iar l\u00e2ng\u0103 el oameni cu aparate de fotografiat, gata s\u0103 \u00eenregistreze. Am primit un premiu, iar apoi Joachim \u0219i cu mine am fost invita\u021bi la m\u0103n\u0103stirea de la marginea ora\u0219ului pentru un delicios pr\u00e2nz polonez servit de c\u0103lug\u0103ri\u021be, care preg\u0103teau m\u00e2ncarea \u00een principal din produsele pe care le cultivau. \u00cen acele zile, magazinele erau \u00een permanen\u021b\u0103 lipsite de alimente, nu prea aveau de unde alege \u0219i erau cozi lungi. Via\u021ba era foarte grea.<\/p>\n\n\n\n

M-am sim\u021bit privilegiat s\u0103 particip la expozi\u021bia din Przemy\u015bl, s\u0103 cunosc direct oamenii implica\u021bi \u0219i experien\u021bele lor. A fost unul dintre cele mai importante evenimente artistice din via\u021ba mea. Dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc mai bine, mi se pare c\u0103 expozi\u021bia din biserica franciscan\u0103 a f\u0103cut parte dintr-un protest pa\u0219nic, organizat de o mi\u0219care socio-politic\u0103 care milita pentru reforme economice \u0219i democratice de amploare. \u00cen parte datorit\u0103 acestei solidarit\u0103\u021bi, Uniunea Sovietic\u0103 s-a pr\u0103bu\u0219it, iar efectul de domino care a urmat a schimbat \u00een cele din urm\u0103 politica mondial\u0103.<\/p>\n\n\n\n

POSTSCRIPTUM Doi ani mai t\u00e2rziu, Joachim \u0219i cu mine ne-am \u00eentors la Przemy\u015bl pentru a-mi colecta tablourile. Era var\u0103 \u0219i, dup\u0103 comunism, Przemy\u015bl era un loc complet diferit. Era via\u021b\u0103 pe str\u0103zi, cafenele aglomerate, ca \u0219i cum \u00een ora\u0219 s-ar fi aprins luminile. Am aflat c\u0103 grupul care a organizat expozi\u021bia s-a destr\u0103mat pentru a-\u0219i urm\u0103ri propriile interese politice. \u00cen timp ce ne aflam acolo, totul s-a reunit din nou \u0219i am vizionat un film realizat[1] \u00een timpul expozi\u021biei din biseric\u0103. Am sim\u021bit o mare emo\u021bie c\u00e2nd unul dintre membrii grupului, prezentat \u00een film, a fost demascat ca spion! \u00cent\u00e2lnirea i-a reunit pe to\u021bi; a fost o sear\u0103 de neuitat. Zece ani mai t\u00e2rziu, \u00een ianuarie 1998, l-am \u00eent\u00e2lnit pe nea\u0219teptate pe Richard. A fost la deschiderea unei expozi\u021bii la Centrul Cultural Interna\u021bional din Cracovia, unde urma s\u0103 am o expozi\u021bie personal\u0103 de pictur\u0103 \u0219i sculptur\u0103. Ar\u0103ta diferit, impresionant, \u00eentr-un costum elegant. Ne-a povestit c\u0103, atunci c\u00e2nd Polonia a devenit democratic\u0103 \u00een 1989, a fost ministru de externe interimar. Ulterior, a devenit ambasador al Poloniei \u00een Grecia \u0219i Cipru. A fost interesant s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim din nou cu el, s\u0103 ne amintim \u0219i s\u0103 vorbim despre schimb\u0103rile care au avut loc \u00een \u021bar\u0103. Aceasta este o relatare pur personal\u0103 a unui eveniment specific petrecut \u00een 1988 \u00een statul socialist ceh polonez de atunci[1]. Observa\u021biile mele au fost modelate de trecutul meu de artist de pe coasta de vest a Sco\u021biei, care tr\u0103ia \u00een partea de vest a Berlinului divizat de atunci.<\/p>\n\n\n\n

Ascultat de Marta Olejnik<\/em><\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Margaret<\/strong> Steele Hunter<\/strong>, pictor, sculptor, ilustrator, a studiat la Glasgow
\u0218coala de Art\u0103 (1981-85) \u0219i la Hochschule der Kunste din Berlinul de Vest.
cu George Baselitz (1985-86), locuie\u0219te la Berlin<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen 1988, am fost invitat s\u0103 particip la Solidaritatea organizat\u0103 <\/p>","protected":false},"author":4,"featured_media":3336,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[32,11],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2107"}],"collection":[{"href":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2107"}],"version-history":[{"count":18,"href":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2107\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5750,"href":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2107\/revisions\/5750"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/3336"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2107"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2107"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/archiwumwolnosci.pl\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2107"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}